LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap VI ( Parte A)

QUANNU SETTERANFE TURNAU ALLU NFIERNU

SENZA L’ANIMA TE MESCIU GIUANNE

Setteranfe turnàu allu nfiernu cull’occhi asci e cu la facce tantu icina alli piedi ca le corne li ttuppàne quasi an terra pe’ la vergogna, ma nu bera quistu lu problema principale. Lu fattu era ca ddhra posizione nu bera tantu curpa te le mazzate ca ìa pigliate e ca l’ìane spizzate tutte l’osse, e puru quiddhre te la spaddhra, ddhra caminata storta l’inìa naturale percene se sintìa umiliatu ca sta turnà a ddhra patrunusa senza l’anima te Mesciu Giuanne. Se sintìa l’orgogliu bastonatu cchiui te lu corpu e nu riuscìa cu pensa allu momentu ca ìa ncontrare Luciferu senza li égnane a mente le peciu maledizioni.

  • Sorta mia! – pinsà. – Comu aggiu fare li ticu ca m’ha pigliatu pe’ fessa puru a mie senza se stizza? Comu aggiu fare me fazzu perdunare? Ce aggiu dire cu li spiecu ce ha successu? Sorta mia! Poru a mie!

Setteranfe stracinà li pieti sulli scaluni te lu nfiernu cu la capu acante e la facce unchiata. Se tinìa, allu passamanu bollente te lu parite cu rallenta la discesa te li gironi nfernali, comu sia ca putìa llargare lu momentu ca s’ìa truare facce a facce cu lu caputiaulu e cu ddhra stizza terrificante ca se ddumà intra l’occhi soi; cu ddhr’impetu funestu ca se lu mangià ogni fiata ca le cose nu li inìane pe’ filu e pe’ segnu comu ticìa iddru.

  • Quiddhru me face cunsumare onza onza intra lu focu eternu! Quiddhru ete capace me ne scoddhra na curicia te coiru dopu l’aura pe’ lu piacere me senta critare cchiu forte te li tannati eterni. Sorta mia! Ci sape comu me giusta ste quattru osse sane ca m’ane rimaste!

Lacrime bollenti te raggia li scappàne te ddr’occhi ca li tanti corpi te minaturu ìane fatti ddintare niuri come na marangiana. Li ozzi ca l’ìane issuti an capu l’ìane ncurunatu te ddo’ aure pare te corne e lu nasu, ca prima li mbruttìa la facce comu nu croccu a manica te umbrella, sìa scucciatu te mienzu a mienzu ca nu se capìa te quale te le ddoi metà issìane ddhre fumate niure, ca tìane sfocu allu furore e allu nervosu ca se sintìa an corpu. Ogni passu ca se fità mina, unu arretu all’auru, li glià ddhru picchi te fiatu ca l’ìa rimastu, ma nu l’inìa te core cu se ferma, ca sapìa ca cchiui ntardà e cchiui lu castigu se ngrannìa.

(continua crai)

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *