Cap VI ( Parte B)
Ormai la ‘mbasciata ca sta se ne turnà allu nfiernu senza l’anima te Mesciu Giuanne s’ìa spasa a tutti li gironi e tutti li tiauli ca ncontrà lu cuardàne cu na certa aria te spregiu ca li facìa capire ca nu bera cchiui lu timoniu cchiù timutu te l’oltretomba, ma ca ìa già dintatu nu poru tiaulicchiu, ca puru l’anime cchiù tannate cu le peciu pene se la ritìane quannu passà.
-
Ce ficura! Ce furmine te cristianu ddhru lampu te mesciu! Cu riesca piglia pe’ fessa puru a mie, lu megliu timoniu intra li timoni! – crità intra li tienti Setteranfe cu nu lu sentane l’esseri spettrali te ddhru munnu, nfunnatu suttaterra. – Ma ci me la tisse cu bau pigliu ddhra lampu te pirazza? Ce n’ìa fare bau me la mangiu? Ca era possibile ca m’ìa pututu fare ddintare re te lu nfiernu allu postu te Luciferu? Putìa éssire mai ca tinìa stu potere nfernale? Ce su statu fessa! Ce su statu fessa! – se ripetìa lu poru tiaulicchiu mentre continuà se mozzica le manu, la cuta e tuttu quantu l’ìa rimastu ancora mpisu. E mentre sta se lamintà te quistu e de st’auru, mentre se bbicinà alla sala cranne te le utienze nfernali, ntise comu nu scoppiu ca fice trimulare li pariti te tuttu lu nfiernu.
-
Nooohhh!!! – se ntise te intra le cchiù spunnate spelonche tiaboliche e, tuttu te paru, nu rumore surdu surdu, come te tronu, saliù comu furmine te tutti li scaluni te lu nfiernu ca superàu le ucche te tutti li vulcani te lu munnu, tantu ca tutte nsieme, ddhre fauci bollenti se misira a spitticiare lava e cinnire bruciante pe’ tutta la ciurnata ca lu cielu nu se itìa cchiui pe’ cintinare te chilometri.
-
Sorta mia! L’ha saputa! L’ha rriata la notizia! A ddhru me scunnu? A ddhru me scunnu?
Lu poru tiaulu ncignàu a girare an tunnu cercannu nu bucu capace lu fazza sparire cu nu se presenta te nanzi a patrunusa. Ma quiddhru già sapìa lu tuttu.
(continua crai)