VII
(Parte A)
QUANNU LUCIFERU NOMINAU ASTERUTTE VENDICATORE TE LU NFIERNU
Luciferu passàu na notte te nfiernu pe’ curpa te ddhru piglianpauta te Mesciu Giuanne. Nu putìa pinsare a quiddhru ca ìa successu senza li egna tulore te capu; nu ruscìa propriu se ne fazza na ragione. Se mmaginà li angili te lu Paradisu ca facìane festa alla facce soa e ca ballàne notte e giurnu, tutti an cerchiu, l’angili, l’arcangili, li cherubini e li serafini, tutti priciati pe’ ddhra figura ca ìa fatta pe’ curpa te ddhri ddo’ tiauli senza cervieddru. Li sintìa ritire, li itìa ciucare, scherzare, li sintìa lotare tutti te paru lu Patreternu. Se sapìa pigliatu pe’ scemu e perciò se sintìa lu zimbellu te l’aldilà e te l’aldiquà.
-
No! No, sta fiata au chieu! Aggiu decisu! Nu bete possibile ca nu scemunitu, ca mancu pare an terra, pozza mancare te rispettu a mie e a tuttu lu munnu te lu suttuterra senza paca nuddhra pena. – Mo’ ci passane li teice anni, au lu pigliu pe’ ricche e ne li nucu a quai l’anima a cauci! Tocca cu vendicu l’onore te lu regnu te Satanassu! Se nu la fazzu chieu, ci l’ha fare? No, no! Aggiu decisu! –
Senza perda tiempu, lu caputiulu riunìu lu consigliu demonìacu intra la spelonca cchiù cranne te l’inferi, se armàu te furcune e de uglìna e fice nu discorsu chinu te minacce, te raggia e de intenzioni malefiche. A parole, ìa già distruttu Mesciu Giuanne; anzi, lu tinìa già te fronte a iddru, ttaccatu cu centu catine, nginucchiatu, intu, umiliatu, ma pe’ la verità tutti sapìane ca lu caputiaulu sta se ticìa bucèi te sulu, ca ceddhri itìa nienzi.
Abigorre, Belzebù, Pensaroth e tutti li cchiù famosi timoni te l’oltretomba se ne stìane citti e muti cu nu li piglia te mira lu capu supremu, ca sapìa éssire spietatu specialmente cu ci li utà parola. Lu itìane nturniciare lu cunsigliu cu nu fare asfissiante e battaglieru; cia e bbinìa, zumpà, se utuliscià, se girà, se turnà, tìa corpi te uglìna senza ragione a ci li stìa antipaticu a ddhrù mumentu; sartà te quai e te ddhrai, crità te raggia e te sconfortu, tìa corpi te furcune alli pori tiauli te seconda classe ca se truà te nanzi. Insomma, parìa pacciu futtutu, tantu l’ìa fattu stizzare l’affrontu te Mesciu Giuanne ca ìa riuscitu se difenna l’anima.
-
Au chieu! Au chieu! Ca ui bu iti rrimuddhrati tutti! Nu nc’ete nu pampaciune te timoniu capace cu difenna l’onore miu e de tutti l’auri tiauli! – se ntise rimbombare suttaterra. – Mesciu Giuanne: fra teice anni ne itimu le facci!
(continua crai)