Cap. VIII (Parte B)
-
Mo’! Mo’! Calmate, ca manca ancora nu quartu t’ura a menza notte! La sacciu ca me n’aggiu binire e stau prontu, nu te preoccupare. Tamme lu tiempu me llau armenu la facce e cu me estu te carbu, ca chieu nci tegnu alla ficura mia; per quantu bruttu pote éssire lu caputiaulu tou tene puru dirittu a nu certu rispettu!
-
Nu te critire ca me mpietosisci cu stu discorsu. àzzate e sbricate, ca chieu su lestu me n’au te capu! – fice Asterutte scattariciannu lu scuriciatu an terra.
-
Lampu ce ssi nervosu! E ce sta te secuta lu tiaulu? Quetu! Statte quetu e settate a ddhra seggia! Nu boi te ddifrischi? Maria, azzate e falli nu café a stu nunnu, ca me pare ca stae acitatu!
-
Ah, tiscraziatu! E ce te criti ca su fessa? – tisse lu timoniu zumpannu prima su nu zocculu e poi sull’auru. – Ulii me ssettu a ddhra seggia, ah? Ulii cu nci ncoddru, ah? Ma ìa béssire fessa comu a Mefistofele cu nci cappu!
-
Nahhh! – fice Mesciu Giuanne mentre se mpuntà la camisa. – Ci sape ce t’ane cuntatu te mie ddhri fessi te tiauli ca mmiti mannati! Me pare ca sta me suspetti te cose ca chieu nu mbogliu fazzu filu. Però, sai ce te ticu? Oi te ssietti ssietti! Ce lampu oi faci fane! A ddhrai stae la seggia, se nu la oi resta tisu comu nu baccalà!
-
Megliu tisu ca struncuniciatu! – tisse Asterutte cu na risata terrificante.
-
Ma ce dici? Ci ete ca ole te struncunicia? T’aggiu tata la seggia pe’ rispettu tou e de patrunuta e poi nu sai ca lu cafè se bbie cu le tre “c”?
-
Già! Cu le tre “c” te “ciucciu”! Uhé, Mesciu Giuanne a ci oi pigli pe’ fessa? Attentu, ca sta superi lu limite, ca la pacienza l’aggiu già spicciata! – critàu lu tiaulu cull’occhi scaranfulati pe’ la stizza e scutulannu lu liettu cu tutte e ddoi le manu.
-
Quetu! Quetu! Ma ce hai capitu? – se manisciau rispunna lu mesciu tuttu preoccupatu. – Lu caffè se bie cu le tre “c” percene s’ha bire “cautu, caricu e commutu”, none pe’ quiddhru ca tici tie! Uhé! Ma sta fiata m’hane mannatu lu tiaulu cchiù tristu te tuttu lu nfiernu, nu li poti tire nienzi ca se stizza. E ce bete, timoniu o mpizzicaturu?
-
L’hai capita, allora, finarmente! E suntu puru lu cchiù furbu! Perciò, ete inutile cerchi me ciochi cu le parole o cu me nganni cu unu te li trucchi toi, ca ormai te canuscu comu le paute mei e nu me poi mai e poi mai pigliare pe’ fessa. Perciò, sbrigate e sciamune ca m’hai ncaddhriciatu!
-
Sine, sine! N’attimu te pacienza ca aggiu quasi spicciatu! – tisse Mesciu Giuanne. – Però, tie sai ce fane intantu ca spetti? Ane all’ortu e coglite ddo’ pire armenu te ddifrischi, se no ce hane dire all’oltretomba, ca su n’omu tirchiu e maletucatu? Nci tegnu all’onore chieu!
-
Ah! Ah! Porcu timoniu! Nu boi propriu la capisci, allora! – critàu Asterutte girannu all’aria lu scuriciatu comu sia ca ulìa ne li setta nu corpu a maritu e mugliere, ca comunque, stìa bella e scusa sutta a ddo’ parmi te cuperte. – None, none! Nu me poi pigliare pe’ fessa! Nu su certu nu minchialone comu a Setteranfe, ca teice anni arretu l’hai fattu niuru niuru dopu ca ìa ncuddhratu sutta all’arulu te piru. Ancora l’hai capire? Nu nc’ete ceddhri ca me pote futtire né an cielu, né an terra e mancu suttaterra. Chieu suntu lu megliu principe te l’inferi e mo’ ca tornu a ddhra patrunuma cu l’anima toa, quiddhru me face vicerè te tuttu lu nfiernu e allora sì ca me sistemu pe’ l’eternità!
(continua crai)