Categories: Senza categoria

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XI (Parte C)

  • Nu bete ca m’aggiu scusu. Ete ca cìa tantu sciaccu ca m’aggiu misu a quassubra me ddifriscu nu picchi e m’aggiu durmisciutu. Ca muglierata, ddhra santa cristiana, quannu aggiu tuzzatu alla porta, m’ha dittu ca nu me pote fare trasire, ca tene ordine te maritusa cu nu brapa a ceddhri, e ca pe’ quarsiasi cosa ìa turnare quannu nc’era iddhru. Chieu aggiu capitu ca nu bera cosa cu li cercu mancu pane, puru ca ìa tre giurni ca nu mangià, e me n’aggiu inutu quai cu me ddifriscu. Mo’ tine ce boi, tocca me scusi. Ma comunque, mo’ me ne scinnu te quassubra e me n’au.

  • None, none! Ce te ne vai? Se vide ca sinti nu bravu cristianu e puru lavoratore. Ieu non aggiu mai mandatu nisciunu affamatu te casa mia. E poi, vistu ca senza me canusci hai rispettata cussì bona muglierama e la famiglia mia, a quai tie sinti lu benvenutu e se voi fatichi pe’ mie, te t’au teice sordi allu giurnu, mangiare, turmire e mienzu litru te mieru alla mmane e alla sira, sempre se lu voi.

  • Comu, nu lu vogliu? Lu niurumaru ete pe’ l’omu comu l’acqua pe’ le chiante. Crazie! Crazie! Te oci annanzi cumanna e sarai servitu.

Iddhru me tese la manu e me la strinse forte forte, ca ancora sta me tole, cu chiutimu l’accordu. Poi, tisse: – Beh, allora! Ciamu a casa ca ne mangiamu na cosa ca se tie ae tre giurni ca nu mangi, ieu ae te ieri a sira ca vau a diciunu.

Allora, ne sittammu intra la cucina chieu a tritta, cu lu saccu sutta li pieti, e iddhru a caputaula cu muglierasa ca ne nturnicià tutta premurosa pe’ maritusa.

  • Ce ave cu mangiamu? – disse iddru. – Ntonietta, conza banca ca ieu e stu cristianu sta murimu te fame. Te oci annanzi, lu Giuanninu vole fatia pe’ nui; perciò, trattalu bonu e priparali la stanza te coste alla staddhra, ca addhrai ave puru lu focalire cu se scarfa.

  • Va bene! Tuttu comu voi tie, maritu miu!

  • Beh! Portane quarche cosa, meh! Ca non viciu cchiui pe’ la fame.

La Ntunietta me cuardàu pinsirusa, ca sapìa ca chieu l’ìa ista cu l’uccieri te lu paise e ca l’ìa avvertita te lu finesciu ca sta rria maritusa, ma iddhra fice finta te nienzi e ne purtàu na pignata te fae e de cicore creste, le mminisciàu intra lu piattu e ne prisintàu ddo’ frise te orgiu, menze mpuddrucinate, cu le muddhramu intra la ciotta te le fae.

  • Eh! Ntonietta, quistu ete tuttu? Mancu vinu ave?

  • Ce voi te mie? Ieu sapìa ca rrivavi prima? Se me la ticivi te priparava quarche cosa te meiu!

  • Cuarda sta fessa ce bete fausa! – pinzài chieu ca sapìa ce tinìa scusu intra lu quatarottu e intra la capasa. Allora, sai ce fici? Cutulai lu saccu cu li pieti e quiddhru fice rumore ca le cose ca nc’erane a ddhra intra se tuzzàne una l’aura.

  • Quetu tie! – tissi te scattu e li nturtigliai nu cauce. – Statte quetu!

  • Cu ci l’hai? – me dimmannau lu mmassaru. – Ci teni a ddhru intru?

  • Nu te possu tire! – rispusi chieu seriu seriu. – Ete nu secretu!

  • Eh, no! Non hai fare cussine! Ieu sta te tau cu mangi, cu dormi e cu fatichi e tie, invece, me teni li secreti? None! A casa mia ste cose non l’ha vvire. Moi m’hai dire te ce se tratta!

Lu massaru me parse teveru dispiaciutu, perciò li tissi:

  • Nu bete ca nu mbogliu te ticu ci nc’ete, ma lu fattu ete ca nc’ete unu tantu tristu e pericolosu ca, se nu lu sai cuernare, ete capace te futta tuttu quiddhru ca tieni, mugliere compresa, cu te ttacca le cute te li cavalli e te la ciuccia a treccia e cu te mina intra lu puzzu.

  • Ah, ah, ah! Ma me vidisti bonu quantu suntu? Ca non nci vau mancu intru lu puzzu! Ma poi, ci po’ avire mai cu me fazza fessa cussì facilmente? E ci ave lu temoniu?

Chieu lu cuardài intra l’occhi e li rispusi cittu cittu intra na ricchia:

  • Sinti sicuru ca nu te mpauri? Sinti certu ca sai mantinire lu secretu?

  • Sine! Non te preoccupare! Me poi dire! – fice iddhru ca sapìa ca, te solitu, erane l’auri ca se mpauràne te iddhru e none lu contrariu.

  • Hai quasi ndinatu! A ddhra intra nc’ete nu scazzamurieddru, ca nu bete propriu nu tiaulu, percène ete nu spiritu te seconda classe, ma ete potente quasi quantu a iddru!

  • Uhé, Giuanninu! Ma ce te criti ca sta parli cu nu fessa? Ce scazzamurieddhru e scazzamurieddru, ca quiddhri esistune? Timme ci ave chiùttostu senza faci tante chiacchiere!

  • Ah, nu nci criti? – tissi tuttu risentitu. – Allora, cuarda, nah! Mo’ te fazzu bitire chieu.

Nfilài nu cinthrune intra nu bucu te la mattrabanca e tirai nu cauce allu saccu cu li fazzu fare rumore. Ddhra lampu te centra se nfilau tritta tritta intra lu panaru te l’uccieri ca stìa scusu a ddhra intra e quiddhru critàu:

  • Ahi! Ahi! Aaahhhiii!

  • Minchia! – fice lu massaru. – Deveru nu scazzamurieddhru ave! – se nginucchiau e se fice lu segnu te la cruce none una, ma teice fiate. Chieu lu fici azzàre e li tissi fermu fermu:

  • Hai istu? Mo’ nci me criti?

 

(continua crai o nu giurnu te quisti quai)

Franco Candido

Share
Published by
Franco Candido

Recent Posts

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XVI (Parte D) QUANNU MESCIU GIUANNE DINTAU SANTU San Giuanne, protettore te li scarpari?…

7 anni ago

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XVI (Parte C) QUANNU MESCIU GIUANNE DINTAU SANTU Critàu nu giurnu tuttu acitatu Mesciu…

7 anni ago

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XVI (Parte B) QUANNU MESCIU GIUANNE DINTAU SANTU   Mesciu Giuanne pigliau serviziu te…

7 anni ago

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XVI (Parte A) QUANNU MESCIU GIUANNE DINTAU SANTU   San Pietru nu riuscìa se…

7 anni ago

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XV (Parte C) QUANNU MESCIU GIUANNE SE NE CIU AN PARATISU San Pietru cu nu…

7 anni ago

LU SCARPARU TE LU TIAULU di Franco Candido

Cap. XV (Parte B) QUANNU MESCIU GIUANNE SE NE CIU AN PARATISU Ehi! - dicìa a…

7 anni ago