Cap IV (Parte C)
-
E… T’ìa dire n’aura cosa… – tisse ntorna Mefistofele cu nu filu te uce e suspirannu. – Te stizzi se te la ticu?
-
E comu m’aggiu stizzare cchiui te quantu stau? – rimbombau lu capu te li tiauli muzzicannuse la cuta per la raggia. – Timme! Ce aggiu suppurtare ancora? Ce nu m’hai tittu?
-
Lu fattu ete ca… Sta me ne tìa tante, no! Ca chieu, cu me lassa stare, l’aggiu tittu ca li tìa teice anni auri te vita e tanti sordi quanti ne li servìane, cu fazza festa ogni giurnu, pe’ quantu ole iddhru stessu. E quiddhru ha buluta la firma mia sullu contrattu, e puru an doppia copia, ca nu putimu mancu tire cchiui ca ete fausu!
-
Tiscraziatu ca nu sinti auru! T’ha sciucatu bonu bonu comu lu fessa cchiù fessa! E chieu me critìa ca eri lu megliu! An doppia copia l’hai firmatu? Poru a mie! Ce ficura! Ci sape comu sta se la ritune an Paratisu l’arcangelu Michele e tutti l’auri Santi! Ma sinti sicuru ca nu se pote fare nienzi cchiui?
-
Sine! Cuarda, nah! La firma soa e la mia staune scritte chiare chiare, una te coste all’aura sullu quaternu russu ca me tiesti! Nah! Pigliatelu ntorna!
-
Affanculu tie e lu quaternu russu, ca nu mbogliu mancu lu iciu chiui! Abbatine! Abba minalu intra lu focu eternu cu se brucia! – critàu luciferu mentre ne lu tirà sulle corne. E mo’ perdite te nanzi all’occhi mei e bba chiamame Setteranfe qua quiddhru ete nu tiaulu ca l’anime nu se le face scappare filu, cu l’artigli ca tene. Fra deice anni mannu iddhru li piglia l’anima a Mesciu Giuanne, ca tie sinti bonu si e no cu pulizzi le spelonche nfernali te la matina alla sira! Sparisci! Perdite!
(continua crai)